Feed: Muzica Nu Ucide - AggScore: 35.6

Sleep Party People

---

Unul din cele mai relevante lucruri pe care le poti face pe Youtube este, fara indoiala, sa descoperi muzica noua, prin sistemul lor de recomandare si, evident, prin recomandarile/listele prietenilor de pe Youtube; desi pentru ultima parte cred ca Facebook-ul si Twitter-ul contribuie considerabil mai mult. Trebuie sa spun ca nu eram pregatit pentru o experienta audio atat de ambientala si indie, dar efectul a fost indeajus de puternic incat sa caut restul pieselor postate. De la numele trupei, inspirat parca din suprarealismul internautic, voci diafane in genul cantecelor de leagan (ceva mai creepy, lo-fi (http://en.wikipedia.org/wiki/Lo-fi_music) si cu pitch (http://en.wikipedia.org/wiki/Pitch_%28music%29)), tobe electrice si un autentic gust pentru curentul post rock, Sleep Party People (SPP) au reusit sa creeze piese care pornesc de la electro-ambiental seducator si trec, gradual, printr-o serie de modificari si completari instrumentale culminand de cele mai multe ori cu refrenuri care nu sunt defel catchy datorita usurintei cu care memorezi versurile dar pentru ca aseaza notele in aparatul tau muzical intern in asa fel incat sa poti identifica cateva din propriile-ti sentimente si zbateri. SPP canta pe scena ascunsi dupa masti de iepure pentru a face fata timiditatii si, intr-o masura studiata, pentru a contura un fel de brand in...

John Scofield, Bump si culorile lui

---

Am promis, in articolul trecut, ca voi reveni – regret ca atat de tarziu – cu o discutie despre John Scofield. Intalnirea artistului, la inceputul carierei, cu declara (http://www.allaboutjazz.com/php/musician.php?id=4151), de altfel, Scofield: Cand am inceput sa ma ocup de jazz – prin 1969, cantasem R B si soul in liceu. Jazz-rock-ul era inca in formare si am fost suficient de norocos sa ma aflu acolo, sa traiesc Epoca de aur a rockului si muzicii soul si sa vad jazz-ul imbratisand acea miscare in timp ce eu invatam sa cant jazz pur. Multe din sansele mele de atunci de a canta live au fost pe stilul jazz/rock. Am ajuns sa cant jazz «adevarat» cu Garry Burton si Gerry Mulligan, dar primul meu concert «mare» a fost alaturi de Billy Cobham şi George Duke. Am ajuns sa cantam in sali uriase de concert si spatii destinate rockului, pentru oameni entuziasmati care nu erau neaparat indragostiti de jazz dar iubeau muzica.   Scofield va avea, ulterior, o serie de proiecte colaborand cu alte nume mari ale jazzului precum Dizzy Gillespie, Miles Davis, Charles Mingus, Lenny White sau Herbie Hancock, dar si numeroase altele in calitate de lider si compozitor. Considerat1 astazi unul dintre chitaristii reprezentativi ai jazz-ului,...

Soft Head – live, Rogue Element

---

Soft Heap, sau, ulterior, Soft Head pare, mai degraba, un experiment muzical decat o trupa. Spun asta pentru ca este vorba de un grup de muzicieni care - reuniti sub aceste nume – au scos doar doua albume, la aproape douazeci de ani diferenta unul de celalalt, si o inregistrare a unui concert din 1978. Pe cea din urma am ajuns sa o ascult printr-o intamplare fericita. Totul a pornit de la o asociere de nume intentionata, aveam apoi sa aflu: cuvantul soft vine de la o trupa care imi place intr-un mod deosebit, Soft machine. Soft Heap este un proiect al saxofonistului (Elton Dean) si basistului (Hugh Hopper) acesteia, in colaborare cu alti doi artisti ai trupei Hatfield and the North. Privind retrospectiv la o perioada exploziva pentru jazz-fusion, cand Weather Report isi lansase deja Black Market, Santana alatura instrumente latino langa cele tipice rockului sau Hancock combina jazzul cu funk-ul, Soft Head apare ca un experiment discret - insa nu mai putin valoros – din categoria indrazneata a artistilor reuniti sub numele Canterbury Scene. Rogue Element este singura inregistrare live a trupei si, daca ne luam dupa nota sincera si entuziasta de pe Allmusic, slava Domnului ca a fost...

Planet X – Quantum, 2007

---

„Cand am format Planet X aveam un scop: sa pornesc cea mai dementa trupa instrumentala din lume. Am vrut sa gasesc artisti care sa cante atat de puternic la instrumente incat sa bage frica in sufletul altor muzicieni atunci cand apar pe scena.” Declaratia ii apartine claparului http://www.myspace.com/planetxsite#ixzz0rVaNZfXs (http://www.myspace.com/planetxsite#ixzz0rVaNZfXs) http://www.xplanetx.com/whatsnew.html (http://www.xplanetx.com/whatsnew.html) http://www.myspace.com/planetxsite (http://www.myspace.com/planetxsite) Va invit pentru Quantum...  

Nasekomix

---

Este cunoscut faptul ca muzica are efect hipnotic si ca, intr-o anumita masura, muzica este hipnoza. Nu stiu ce studii au cei de la Nasekomix, dar cred ca s-ar descurca de minune lucrand ca hipnotizatori profesionisti, iar in cabinetul lor, in loc de diplome care sa imbrace peretii, nu ar trebui sa puna decat coperta albumului Adam's Bushes Eva's Deep. Adam's Bushes Eva's Deep (2009) este albumul de debut al trupei bulgare Nasekomix, iar pe mine a reusit sa ma hipnotizeze. N-au avut nevoie de ceas pentru asta, ci de un contrabas, o chitara, niste tobe, ceva efecte electronice si, indeosebi, de acordeonul si vocea Androniei care-ti inunda simturile ca un anestezic. Acordeonul ei nu are nebunia lui Yuri Lemeshev (http://en.wikipedia.org/wiki/Yuri_Lemeshev), ori eleganta lui Yann Tiersen, ci o anumita carisma, un magnetism… nevrotic as spune. Sufera de nevroza acordeonul, dar nu respecta tiparul bolii. Este si astenic, si isteric, in functie de “starea de spirit”. Nevrotic, de altfel, este tot albumul, probabil de aceea s-a si mulat foarte bine pe filmul “Eastern Plays” a lui Kamen Kalev, unde trupa apare in cateva scene cu piesele “Inject Me With Love" si “Lady Song”. Daca muzica iti e pe gust, cu siguranta...

Alela Diane

---

A venit vara, si o data cu ea am revenit si eu pe Alela Diane (http://www.aleladiane.com) e bataia folkului contemporan.   The Pirate's Gospel The Rifle Can you blame the sky Pieces of string To be still